- Ce este ortodontia?
- Ce este un tratament ortodontic?
-
Dispozitive de contentie realizate din materiale termoplastice
Ce este ortodontia?
Ortodontia este o ramura a medicinii dentare care se ocupa cu diagnosticul, preventia si tratamentul problemelor de aliniere dentara, pentru corectarea muscaturii gresite sau a problemelor cauzate de incorecta pozitie a maxilarelor.
Ce este un tratament ortodontic?
Tratamentul ortodontic incepe cu efectuarea unei consultatii si intocmirea planului de tratament de catre medicul ortodont. In functie de situatia existenta se va recomanda cea mai corecta varianta de tratament, adica pacientul va purta un aparat ortodontic, fie fix, fie mobil, vizibil/invizibil, ce ajuta la alinierea corecta a dintilor.
Tratamentul ortodontic poate dura între 6 luni și 3 ani, sau chiar mai mult, în funcție de gravitatea problemei.
Aparate Ortodontice Fixe
Aparatele ortodontice fixe sunt folosite in domeniul ortodontiei in tratamentul atat al copiilor cat si al adultilor.
Acestea se compun din cateva elemente esentiale:
- Bracketi - incisivi, canini, premolari
- Tubusoare si inele - la nivelul molarilor primi si in unele cazuri si la nivelul celor secunzi
- Arcuri - metalice sau metalice cu invelis fizionomic
- Ligaturi - elastice sau metalice
Bracketi
Bracket-ul ortodontic - este un dispozitiv pasiv al aparatului ortodontic fix, care permite transferul fortei exercitate de arcul ortodontic catre dintele pe care este colat.
Exista multiple prescriptii de bracket-uri insa cele mai folosite la ora actuala sunt Roth si MBT. Fiecare bracket, pentru fiecare dinte are un design diferit si contine o anumita informatie in ceea ce priveste angulatia, valoarea in-out si torque-ul.
Un bracket este compus din mai multe elemente:
- o baza (talpa) adaptata convexitatii dintelui respectiv (cu sisteme de retentie tip grilaj),
- 4 aripioare
- un slot (sant) cu diametru de 0.018" sau 0.022", in care va fi introdus arcul si carligul pentru canini; exista si varianta cu carlig pe premolari
Exista multiple clasificari de bracket-uri (dimensiune, material, dimensiunea slotului) astfel incat medicul ortodont poate sa aleaga o varianta potrivita in functie de particularitatea cazului clinic si de dorintele pacientului.
Bracketii pot fi din urmatoarele materiale:
- metalici
- ceramici - monocristalina sau policristalina
- ceramica cu slot metalic – este o varianta estetica dar si eficienta in ceea ce priveste frictiunea
Montarea aparatului dentar - Bracketii
Exista doua metode de colare a bracket-urilor: directa sau indirecta.
- Metoda directa presupune o colare individuala a acestora, realizata de medicul ortodont în cabinet.
- Metoda indirecta presupune realizarea unei gutiere de transfer. Medicul sau tehnicianul coleaza bracketii pe modelul pacientului, iar cu ajutorul gutierei, acestia sunt ulterior colati, in aceeasi pozitie, intr-un singur timp, la nivelul cavitatii orale.
Colarea bracketilor se face prin tehnica adeziva: etching, bonding si compozit autopolimerizant sau fotopolimerizant.
Tubusoare si inele
La nivelul molarilor se coleaza tubusoare care sunt sudate pe o baza asemanatoare cu a bracket-urilor.
- Fiecare tub prezinta un slot, pentru insertia arcului si un carlig
- Fiecare molar are tubul corespunzator (superior dr/stg si inferior dr/stg)
Tuburile, ca si bracketii, prezinta o anumita informatie in functie de prescriptie.
Daca se opteaza pentru inele, acestea trebuie sa fie prevazute cu aceste tubusoare si carlige.
Inelele se folosesc si in cazurile in care aparatul ortodontic fix se asociaza si cu alte dispozitive (TPA, expander, quad-helix etc.). Daca sunt folosite independent, au avantajul ca li se pot suda aripioare palatinale; acestea sunt utile in tractiunile elastice intermaxilare de tip cris-cross, raport incrucisat la nivelul molarilor.
Arcurile
Arcurile ortodontice se pozitioneaza in slotul bracket-urilor si pentru a exercita forte, se fixeaza cu ajutorul ligaturilor.
Arcurile au diferite dimensiuni, forme si sunt confectionate din mai multe aliaje.
Clasificarea arcurilor in functie de forma pe sectiune:
- Rotunde (ex. 0.012” 0.014”, 0.016”, 0.018”)
- Patrate (ex. 0.016 x 0.016 “)
- Rectangulare (ex. 0.016 x 0.022”)
- Combinate (ex. arcuri bidimensionale)
Clasificarea arcurilor in functie de aliajul din care sunt alcatuite:
- Aur
- Otel inoxidabil (stainless steel) - sunt arcuri rigide, inactive, deformabile; pot fi rotunde si rectangulare
- NiTi - sunt arcuri flexibile care prezinta proprietatea de memorie a formei initiale;
Exista si arcuri Ni-ti fizionomice, dar cu învelis alb, estetic. Aceste arcuri sunt arcuri active, cu actiune diferita asupra dintilor.
Arcurile cu care se incepe tratamentul sunt cele rotunde (0,12 pana la 0,16 sau 0,18) pentru alinierea dintilor si nivelarea planului de ocluzie; ulterior se folosesc cele rectangulare, care maresc perimetrul arcadelor si corecteaza torque-ul si angulatia dintilor.
- Titanium-molibden (TMA)
- Beta-titanium
- Alpha-Titanium
- Arcuri estetice/fizionomice/semifizionomice
Arcurile sunt diferite pentru arcada superioara si inferioara. Ele difera ca dimensiune, astfel incat arcul superior este mai larg decat cel inferior.
Ligaturile
Ligaturile pot fi elastice (modul elastic sau catena) si metalice. Acestea se aplica peste aripioarele bracket-ului si respectiv peste arcul ortodontic.
Ligaturile elastice trebuie schimbate periodic si constituie un fel de activare a aparatului pentru ca isi pierd elasticitatea in mediul bucal si nu mai exercita aceeasi presiune pe arc. Ele se aplica cu ajutorul unei pense.
Retainere - dupa indepartarea aparatului, pentru a preveni recidiva, avem mai multe variante de contentie/retentie: fixa si mobila.
- Retainerele fixe se lipesc pe interiorul dintilor frontali superiori si inferiori
- Retainerele mobile pot fi gutiere, din folie speciala, dura, transparenta, se poarta in timpul noptii.
Aceasta etapa protejeaza rezultatul final si este extrem de importanta.
Aparatul mobilizabil
Aceasta grupa cuprinde aparatele ortodontice care se ancoreaza la nivelul arcadelor dentare cu ajutorul unor mijloace de retentie; acestea pot fi crosete sau gutiere.
Aparatele mobilizabile sunt generatoare de forte ortodontice active si produc astfel modificari la nivelul proceselor dento-alveolare.
Cele mai reprezentative sunt placile palatinale si linguale. Elementele componente ale placii palatinale sunt:
- baza acrilica
- elemente de ancorare (crosete, gutiere)
- elemente active (surub, arcuri vestibulare, arcuri secundare)
Etapele de confectionare a aparatelor mobilizabile:
- Realizarea elementelor pasive (crosete) si a celor active (arcul vestibular si arcurile secundare)
- Plasarea surubului orthodontic
- Adaugarea acrilatului
- Adaugarea unor elemente functionale din acrilat (daca este nevoie)
- Sectionarea placii acrilice si finisarea aparatului
Aparatele mobile sau aparatele functionale cuprind o varietate foarte mare de aparate. Dintre acestea, cele mai utilizate sunt:
- Activatorul Andresen
- Bionatorul Balters
- Aparatul Frankel
- Aparatul Twin-Block
- Aparatul Herbst
- Trainerele
Alte dispozitive fixe utilizate in ortodontie: Aparate de Expansiune si Distalizare
Pentru realizarea unei expansiuni rapide in sens transversal se pot folosi urmatoarele aparate:
- disjunctor
- quad-helix
- expander
- surub în evantai etc.
Aceste aparate sunt dispozitive ortodontice active. Ele se cimenteaza in cavitatea orala si au rolul de a creste diametrul transversal al arcadei superioare.
Alt aparat frecvent folosit, este distalizatorul.
Aparate Functionale Extraorale
Sunt dispozitive ortopedice care controleaza cresterea faciala, fiind utilizate in perioada de crestere. Exista diferite tipuri si moduri de aplicare. Printre indicatiile acestora amintim:
- Cresterea ancorajului
- Derotarea /distalizarea molarilor
- Corectia clasei a III a
-
Corectia clasei a II a si redirectionarea cresterii
Exemple:
- Masca faciala - utilizata in tratamentul retruziei maxilare
- Masca Delaire
- Barbita cu capelina
Dispozitive de contentie realizate din materiale termoplastice
Dispozitivele de contentie bimaxilare (positionere) pot fi confectionate tot din materiale termoplastice (ex: polietilena), ca si gutierele/alignerele, insa grosimea acestora trebuie sa fie mult mai mare.
Acestea sunt folosite la finalul tratamentului ortodontic, pentru a mentine relatia intermaxilara.